Utilizarea bifenililor policlorurati (PCB) necesita analize PCB, deoarece reprezinta un tip de deseu aparte, perfid, prin faptul ca nu constituie un pericol imediat, iminent, vizibil, in comparatie cu alte deseuri cu grad ridicat de periculozitate, mult mai cunoscute de publicul larg, ca de exemplu cianurile. Impactul asupra sanatatii si mediului include efecte cancerigene, afectiuni ale functiei reproductive, modificari ale sistemului imunitar, pierderea diversitatii biologice etc. Aceste efecte au, insa, evolutie lenta. Descoperiti in anii 1920 si considerati, pentru mult timp, un miracol stiintific, compusii PCB au fost utilizati, incepand cu anul 1929, in S.U.A.. Datorita caracteristicilor dielectrice, acestia si-au gasit o aplicare larga in calitate de lichide hidraulice si termoizolante, in special in transformatoarele si condensatoarele electrice de putere. Necesitatea unei reglementari normative, care sa vizeze controlul productiei, utilizarii si eliminarii PCB-urilor, a aparut, in anul 1968, in Japonia, ca urmare a unor incidente grave derivate din contaminarea accidentala cu aceste substante. Astfel, fabricarea lor a fost interzisa in S.U.A., iar ulterior si in alte tari. Cu toate acestea, PCB-urile contaminasera deja planeta.
De-a lungul timpului au fost acumulate multiple dovezi privind efectele negative ale PCB asupra mediului. Cele mai multe dintre ele sunt legate de afectiunile sistemului reproductiv si imunitar la animale si pasari. Principala cale de patrundere a PCB in organism este tubul digestiv. Doza zilnica tolerabila stabilita de Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) pentru oameni este de 30 – 60 micrograme PCB. Cu alte cuvinte, o asemenea doza zilnica administrata pe durata intregii vieti nu ar trebui sa provoace daune sanatatii. In afara de calea ingestiei, PCB mai pot accede in organism prin piele si prin plamani. Omul se poate expune influentei PCB prin ingerarea alimentelor sau apei contaminate, prin inhalarea vaporilor de PCB si prin contact direct, prin piele. Dupa absorbtie, PCB circula prin sange si ajunge sa se depoziteze în tesuturile adipoase si in mai multe organe, inclusiv in ficat, rinichi, plamani, glandele suprarenale, creier, inima si piele. In general, contactul cu PCB nu duce la efecte toxice imediate. PCB nu manifesta o toxicitate acuta. Organismul poate primi o doza mare, fara a putea fi observat un efect toxic imediat. In acelasi timp, aceste substante se acumuleaza in corpul uman si organismul reuseste sa excreteze doar o mica parte din cantitatea inglobata, chiar si dupa multi ani. De aceea, in procesul lucrului cu ele, trebuie luate masuri de securitate deosebite, pe baza unor analize PCB.
ALS Life Sciences a dezvoltat un serviciu complet privind multitudinea de probleme generate de deseurile cu PCB:
- analize PCB pentru identificarea contaminarii si stabilirea concentratiei din deseuri lichide si solide;
- preluarea, ambalarea, etichetarea si transportul autorizatal deseurilor cu continut de PCB;
- depozitarea temporaraa deseurilor cu PCB;
- dezmembrarea si decontaminarea echipamentelor electrice cu PCB (condensatoare, transformatoare, intrerupatoare etc.);
- decontaminarea solurilor contaminate cu PCB;
- decontaminarea apelor cu continut de PCB;
- eliminarea uleiurilor cu continut de PCB;
- eliminarea deseurilor cu PCB.